:)

Nu iti voi mai scrie nimic niciodata, draga Jack.

he he

Nane: Eu am fost trimis de Dumnezeu sa cant hip hop

Cedry2k: Poftim!? Eu n-am trimis pe nimeni.

Refresh...

cu ceva timp in urma:

Am parcurs gandind la rece toata conversatia, persista instinctul ca ceva nu era cu adevarat ok.
El incerca sa imi expice ca trebuie sa fac, eu eram de acord, ma gandeam ca as putea rezolva situatia asta.

acum:

"Situatia" s-a rezolvat fara ca eu sa ma implic foarte mult.Asta a insemnat ca nu totul este pe placul meu.Imi e mai usor sa ma bag in problemele altora, sa ma gandesc la orice altceva.

Nu are rost, nu merita.

Sebi ar spune : "Smoooke deschide ochii!"

Aberatie, dragul meu.

Ma simt aiurea, poate ca nu te gandesti la acest aspect.Intrebarea daca m-ai dat uitarii imi inunda sufletul... linia de plutire s-a scufundat de mult si nu cred ca voi mai rezista mult in situatia actuala, ma complac in indoiala de a sti ca ma minti.
Nu voi avea curajul niciodata sa-ti spun ce simt cu adevarat din cauza ca ma tem ca nu vei intelege.Crede-ma doare, am ajuns la concluzia ca doare sa iti pese cu adevarat de o anumita persoana.Ai zis ca comunicarea este principala sursa a racelii tale fata de mine; nu ma incred in aceasta explicatie puierila pe care mi-ai aruncat-o.
Singura concluzie pe care o pot gasi insumand tot ce a fost pana acum e ca sufletul tau s-a racit cu totul, nu numai fata de persoana mea.
Nu pot sa te schimb oricat mi-as dori eu de mult; incercaile mele ar fi de la inceput compromise.. tu nu ai vedea sensul unei schimbari si poate ca te-ai departa si mai mult de mine.
Asa ca in continuare am sa tac si sa te aprob.
Curiozitatea mea nu are limite oare vei sesiza diferenta? Raspunsul care este mai mult ca sigur nu ma lasa intr-o incertitudine din care nimeni nu ma va mai scoate de curand.
Te plictisesc probabil cu ce spun, stiu.Insa m-ar interesa daca surasul tau e la fel de vesel dupa toate astea.

Another choice.

Din jurnalul Anyei.

"Iar a venit momentul in care trebuie sa aleg, observ ca lungesc la nesfarsit timpul alocat pentru a ma decide.
In momentul asta imi dau seama ca nu am niciun habar de ce vreau sa fac mai incolo; ca, probabil, acea "sentinta" pe care o voi pronunta va influenta viata lui Jack in mare parte..si probabil pe cea a lui Ovo, insa intr-o masura mai mica.
As vrea sa ma pot duce la Aaron si James, sa le spun prin ce trec, sa ma ajute dar stiu ca nu le pasa si nu pot aruna decat un zambet infantil si cateva vorbe lipsite de sens.
Oare Clarie m-ar asculta?
Nu cred, probabil si ea trece prin momente dificile; ar zice ca iar sunt egoista.O sa vina si clipa cand inevitabilul se va produce, Jack se va plictisi de instabilitatea mea iar Ovo...hm..nu stiu, insa orice e posibil in privinta lui."

Si again, pentru tine.

Stii bine ca tot ce mi-ai spus mi-a lasat niste amprente adanci in suflet.

Ok, tu nu iti lasi tovarasii pentru mine.."o fata", in cazul asta eu raman cu tovarasii mei si tu cu ai tai.

E frumoasa, foarte frumoasa situatia actuala.Ni se parea ca suntem prea la fel dar nu e deloc asa.

:-<>

Ovo.

O sa ma chinui sa iti explic amalgamul din capul meu, cu toate ca sunt mai mult decat sigura ca nu iti pasa..

Ca sa incep cu inceputul... a fost o mare greseala din partea amndurora poate daca tineam cont de trecut nu ajungeam la aceleasi vesnice certuri.Insa principalul motiv al certei de azi a fost egoismul meu, te vroiam doar pentru mine..am crezut ca mi se cuvine absolut totul fara sa ofer nimic.

Raman cu ideile mele, invechite poate..pe care le aplic pe altii dar pe mine nu...si cu un gust amar, nu acela de tigara din sarutul tau.

Amintiri...au fost si vor mai fi, nu va sta lumea in loc doar se va opri sa-si traga rasuflarea.

Vorbe au fost si ele multe dar vroiam ceva concret...s-au fumat si ele in cateva minute nu-i asa?

Imi pare rau..ca te-am creditat cu prea multa incredere.

Anya

Just snow, and snow.

Fulgii zboara prin aerul care miroase a frig...poate ca din cauza perioadei de maturizare prin care a trecut Anya nu mai asociaza ninsoarea si albul cu Craciunul.''Ninge ca in povesti" ramane o simpla constatare spusa de tatal ei, Max, intr-un moment de...sensibilitate.

Nerabdarea aproape a disparut.. se gandeste ca dupa toate lucrurile prin care a trecut nimic nu-i mai poate retrezi gandurile din trecut.Isi aminteste nostalgica cum in fiecare dintre anii in care a stat la bunici, grandpa o trezea dimineata devreme si ii spunea ''Anya, ninge!".Ea privea indelung, meditativ, cu admiratie si emotie la maretia iernii...Vroia sa creasca...era singura dorinta care ii fulgera mintea in acea vreme.Acum ar da orice sa mai fie la varsta in care nimic nu o afecta.

Blesteama in fiecare moment greselile facute si cu toate astea are un singur regret.Nu mai conteaza acum pentru ca oricum va trece peste toate, sau cel putin asa spera.

Cativa fulgi ii cad pe fata si brusc se transforma in lacrimi...se aseaza jos, in zapada rece ignorand privirile curioase ale prietenilor; insa nimeni nu o intreaba ce a patit...Anya continua firul gandurilor sale...

Nu avea curajul sa recunoasca ca Ovo o minte.. in strafundul gandurilor sale intuia acest lucru. Insa faptul ca il iubeste o ajuta sa treaca cu vederea toate lucrurile care poate intr-o alta situatie i s-ar fi parut cel putin ciudate..Orgoliul o impiedica sa recunoasca, insa Jack pare sa aiba dreptate..

Senitmentele o orbesc si de aceasta data, nu are idee ce se va petrece in viitor...Discutia de pe blogul lui Jack ia dat Anyei de gandit... cine e Ovo cu adevarat?

Cu obrajii uzi, intra in casa, Max si Alice nu observa nimic.Insa, telefonul vibreaza, un mesaj de la Jack:"Anya, esti bine?"

Ea minte:" da, sunt."

Mare.

Spumegand se revarsa peste maluri,

Apa, si-i revoltata caci nimeni

Nu mai admira caldura acestor valuri.

Nici Soarele nu mai trimite vesnice lumini...

E frig, toata fericirea a apus,

Cand anul s-a sfarsit si a murit

In tacerea sublima a ultimei zile cazand rapus.

Marea e mare si rece nu-i de privit.

Vechi prieten

Ascunzi de tine adevarul pe care insa nu-l cuprnzi.

Si-i trist ca fata-ti luminoasa e transformata-n muschi ce nu-i destinzi,

Cat vei ierta si vei spera?Nimic nu e facut ca sa dureze

Ci-i fericirea care arde puternic la inceput apoi se stinge...

Oare tu stii sa mai zambesti?

Walking trought your soul.

Din tot ce vad nimic nu-i viu ci-i inghetat si e de piatra,

In note de pian imi mai alung, din cand in cand, un gand infam.

Ingani mereu cate-un suras ce se transforma-n murumr,radeam...

Radeam cand auzeam ca legenda ta-i marmura rosie, sangerie a apusului ce coboara intr-o vatra

In care arde incontinuu pregatindu-se pentru rasarit

Pacatul ce-l porti de-o viata, apasa tot mai greu asupra ta

Esti sigur..intotdeauna iti repeti,singur cand esti, ca nu te va ierta

Si stii prea bine ce ti-e sufletul...o gradina in care toti au semanat dar nimeni n-a plivit.

Forgive and forget me

Am vrut sa scriu dar nu o mai fac.

Scumpa Claire,

Mi-e dor de tine, de cum eram noi inainte.. si faptul ca te vad in fiecare zi nu e destul pentru a compensa lipsa ta , pe care eu am provocat-o in mod voit, insa regret.

Stiu, nimic nu poate explica comportamentul meu din ultimul timp care a fost deplorabil.

In legatura cu dorintele tale...eu nu cred ca a nu-ti pasa de nimic este o solutie ci mai degraba o fuga de tine si de cei din jur..odata cu instalarea indiferentei apare si riscul de a ramane asa pentru totdeauna.E pacat, sunt multe persoane care tin la tine, poate si cele la care te astepti mai putin.

Anya e confuza in momentele astea..are nevoie de cineva dar care sa fie diferit de Aron si James, pe ei ii intereseaza doar fumatul si copiatul la teste.Tu o stii mai bine, cred ca mai bine decat Jack.

Oricat de baiat as fi, tot fata raman.[nu conteaza daca nu intelegeti propozitia asta, ignore it!]

Oh, da o sa crezi ca sunt fericita dar nu e asa ...stresul si celelalte chestii care ma framanta incep sa ma distruga...stiu asta, insa nu pot face nimic.

Clarie, crede-ma, am nevoie de tine mai mult decat orice si banuiesc ca intuiesti asta..:-<.M-am abtinut de multe ori sa nu vin langa tine si sa incep sa plang...dar cand Jack mi-a trimis acea poezie....m-am simtit mai prost decat oricand.

Poate ca sunt o vipera si am distrus un om, dar nu am avut intentia.

P.S.: Forgive me!

With love,

Anya

Just feel it.

Anya a iesit din casa sa se intalneasca cu el.

Blestema ploaia...abia isi indreptase parul cu placa.S-a pitit la coltul unui bloc si si-a aprins tigara.

Se gandea ca uraste ploaia..insa a inceput sa faca niste comparatii picaturile de ploaie semanau cu gandurile care ii framantau creierul in fiecare zi.Odata ce acestea cadeau pe pamant treceau prin filtrul ratiunii unde ea le aprofunda.

Pierduta si confuza l-a zarit...si-a dat seama ca e el si aproape ca nu s-a schimbat deloc.

S-au sarutat... poate ca el nu a avut acea intentie..insa inevitabilul s-a produs si o multime de fiori i`au strabatut corpul.

Au stat putin intr-o scara dar apoi au cautat alta in care sa nu ploaie.S-au asezat pe scari si el vorbea... ea era pierduta.... revederea i-a dat de gandit despre greselile facute in trecut.L-a privit in ochi si parca toate amintirile s-au revarsat.

L-a contemplat timp de o ora in care nici macar frigul si ploaia nu au contat..

MINUNE?!

Legiuni vestite de ingeri imaculati de ce ne-ati prasit?
N-a fost indeajuns ca-s sufletele noastre ireversibil ingropate in pacat?
Ati urmat exemplul lui Lucifer si miseleste ati fugit...
Acum, privim indelung in gol la un simplu chip ce pe icoana e pictat.

Increderea ne-a fost subliminata.Am incetat sa credem, la fel si voi.
Aripile ce erau de-o culoare pura a credintei s-au patat permanent,
Si s-au preschimbat in fasii purpuri ce amar sangereaza pe noi...
Chipul vostru angelic ce-a fost odata, acum degenerat evoca un regret pentru prezent.

Potopul revine iar dupa mii de ani, se-aduna norii sa delireze ploaia
E moarte peste tot si-i moartea ultimului gram de bunatate lasat in grija vietii,
Tacuti, oamenii contempla sunetul ultimului clopot, brusc ii cuprinde melancolia..
Au fost orbiti de bucuriile trecatoare si acum aud ecouri ale constiintei cenusii.

Orizontul pare din ce in ce mai sumbru,fiecare este solitar
Psihoze la tot pasul.Zi-mi ,Doamne, cand se va sfarsi?
In aer pluteste un gust si un miros amar.
Doar o minune i-ar putea salva.

Insa lumina a murit!

Mda.

Mereu am fost printre ultimii.Am inteles intr-un final ca pozele alea erau ca un top..si eu eram penultima.

Ok, o sa fiu mereu asa..incep sa ma obisnuiesc cu ideea.

Oare imi pasa?

Nu stiu, defapt nu vreau si nu trebuie sa stiu.M-am certat odata cu tine pe tema asta si nu o sa o mai fac, nu am acest drept.

Poate ca intr-un final o sa va las pe toti in urma, fara nici o exceptie..nope..nobody.

Se vede cat va pasa de mine.Deci sa nu va mai mire ca nu o sa-mi pese de voi.

Si stiti ceva?O sa dispar incetul cu incetul..ca sa nu imi simtiti lipsa.. si prin lipsa ma refer la prezenta mea cu care v-ati obisnuit..o sa dispara totul, blogul, hi5-ul, o sa imi sterg si id-ul.. asta doar ce este legat de internet..dupa asta va urma o parte mult mai usoara :) voi disparea eu.

Poate ca daca nu as fi indiferenta fata de voi ar fi..mai simplu pentru mine si o sa o fac.Ca sa nu mai aiba cine sa fie nemultumit de mine, sa nu dezamagesc, sa nu ma mai iau de nimeni, sa nu mai bat "copiii neajutorati" care apeleaza la bunici sa le rezolve problemele.

Am apelat o singura data la parinti si mi-a parut rau.Credeam ca, in universul me fictiv, sunt neajutorata dar nu eram.

Multe persoane care habar nu au de existenta mea si care totusi ar putea sa ma bage in seama din cand in cand mi-au servit drept exemplu.

Dar e gata, nimic nu mai are sensul pe care il avea odata.

Pe ce drum?

Daca trecutul ramane in urma, mai gasesti urmele de pasi pentru a lua-o inapoi?

The past...

Stii..ma gandeam sa spun de mult niste lurcuri care ma macina pe interior.

Daca ma gandesc sunt cam multe postari pentru sau despre tine decat ai merita; m-am intrebat mereu daca meriti, dar eu oare merit?

Nu mai pot sa tin in mine.

Stiu ca nu o sa ajungi niciodata sa citesti ce am scris si eu o sa ma lupt din ce in ce mai mult cu mine.

Mereu m-am simtit ca o piesa de lego in imensul tau anturaj, m-am simtit neglijata si aruncata intr-un loc prafuit si uitat.Uneori iti aminteai de mine si stergeai praful, apoi ma lasai in incertitudine.

M-ai manipulat.

Insa am sesizat ca inca am o slabiciune pentru tine;m-am abtinut mult sa nu te caut...si cand te sunam.. speram sa raspunzi dar : "Abonatul Cosmote nu poate fi contactat."

In alea trei luni in care nu am vorbit am umplut un caiet cu scrisori, stiu, nu iti pasa.

Chiar vreau sa pleci, sa imi dai ignor la id si delete din viata ta.

Sau nu vreau?:|

Dar nu se va intampla asa.

Tu vei pleca, o sa ai iar net si te vei plictisi..apoi vom vorbi.

Dupa ceva timp imi vei trezi admiratia pentru ce faci si ce ai facut; vei cladi din nou ceva ce va fi univers imaginar, insa in care eu voi crede.

Incet, o sa ma atragi si blochezi in el... stii ca nu voi opune rezistenta.

Ma voi intreba mereu ce faci si vom vorbi nopti intregi pe mess.

Voi plange din cauza ta si a adevarurilor pe care le voi descoperi; n-o sa-ti pese pentru ca vei fi departe.Ma vei alimenta cu sperante in care imi voi lasa toata baza.

As fi vrut sa te uit, sa mi se stearga totul din memorie,oricum.asta nu se va intampla.

Stiu ca imi voi pierde alte 5-6 luni din viata cu gandul la 7 saptamani "de vis".

Nu o sa inteleg cum reusesti sa manipulezi oamenii in halul asta sau poate eu nu am un caracter atat de puternic pe cat credeam sau aratam.

As fi vrut sa fiu ca tine, de printr-a 5 a imi placea stilul tau, sa pot minti la fel de bine si sa am personalitatea ta .Nu am reusit sa iau fata aia indiferenta toatala, iar in momentul cand m-am uitat in ochii tai nu am putut citi nimic.

Si cel mai rau e ca se va distruge ceva mai frumos decat planurile de vara viitoare.

Wanna be like you.

Simplu. Mi se rupe.

Nu imi mai pasa de toti idiotii care ma fac emo.

Gata, nu mai am chef sa ii bag in seama.Cred ca pot sa le explic pana maine ca emo nu poarta albastru si haine largi.

Eu nu ascult tampenii de Tokio Hotel si ce mai asculta emolaii;eu ascult rapp,ati inteles ma?

Asa, in continuare vreau sa spun ca mi se rupe de toti, absolut de toti.

Nu mai exista lume pentru mine, exista doar niste idioti care se misca si vorbesc.

Nu mai insemnati nimic.

My world?

My dear friend,

M-ai intrebat cum era lumea mea acum ceva timp.

Atunci nu am vrut sa iti raspund atunci;dar o sa iti dau un raspuns.Poate n-o sa intelegi ce voi scrie..sau ma vei privi altfel de acum incolo.

Deci,nu vreau sa o mai lungesc.

Lumea mea era un loc izolat, departe de toti chiar daca ei erau la 2 metri de mine.

Probabil ca ma priveai in timpul orelor cum aveam privirea fixa si nu eram atenta.Nu, nu ma geandeam...eram doar departe, de diriga si de colegi.

M-am retras acolo chiar daca eram inconjurata de prieteni si de alti oameni.Am indurat multe si nimeni nu stie asta, aveam nevoie de cineva care sa ma faca sa cred ca lumea nu e tot timpul trista.

Le-am incercat pe toate de dragu` experientiei..am gresit..mult,n-am invatat nimic din greseli poate ca o sa le repet, nu recunosc detaliile din prima,ma pierd si ma las purtata de instinct actionand de cele mai multe ori impulsiv.

Si totul in viata mea a devenit o poezie fara sfarsit, la care eu ma chinui sa gasesc o rima convenbila...unde nimic nu e roz, dar totul este turcoaz.

Toti cred ca ma cunosc foarte bine, dar aproape nimeni nu ma stie exact cum sunt..nici eu.

Nu am inteles niciodata sentimentele, sunt mai imprevizibile decat mine.Poate ca nu le voi intelege niciodata..hate can be love.

Poate o sa ma invete cineva sa inteleg ce simt.Stiu, asta nu se poate invata...dar astept sa apara acel cineva.

Am inceput multe lucruri in acelasi timp, n-am reusit sa termin nimic.A zburat timpul, am facut ce am vrut dar nu am avut starea aia de multumire.

M-am apucat de multe ori sa scriu carti, o persoana mi-a spus ca ar iesi o carte "extraordinara" din tot ce am trait.Tot ea imi spunea "suflet chinuit"...mi-a fost alaturi cand nu aveam pe nimeni; dar legatura s-a cam pierdut.

Cred ca inca mai are caietul cu poeziile mele pe care mama vroia sa il rupa...sau eseele.

Mi-a aratat afectiune si fata de ea puteam sa renunt la masca mea permanenta, mi-a dat sfaturi cand aveam nevoie si m-a facut sa renunt la planurile mele utopice.

N-am vrut niciodata sa imi fac planuri de dinainte.Vroiam ca totul sa vina de la sine,pentru ca in cateva secunde planurile facute de cateva luni se pot narui.

Prezentul imi dadea fiori atunci.. asteptam viitorul..insa nu a fost nimic cum am prevazut.Am urat faptul ca pentru el am renuntat la tot, la conceptiile, visele, gandurile mele.

As fi vrut niste explicatii, dar o las balta; nu o sa ma mai incred niciodata in faptul ca discutiile pe mess pot compensa faptul ca nu era aici.

Poate ca din toate astea am invatat ceva, chiar daca am simtit ca lumea mi se darama cand altii nu puneau baza pe ce ziceai tu.

Reusea sa intorca totul pe 7 fete, sa cred ca juca cu cartile pe masa...si ma faceai sa cred cu totul altceva decat adevarul atat de mare si luminos din fata ochii mei.

Cand voi uita toate astea, cand nu va mai fi nimic am promis ca nu o sa mai ies din casa;ma voi retrage iar construindu-mi o alta lume.Una care sa aiba baze mai solide, in care sa ma mint si mai bine decat atunci.

Stiu ca m-am abatut de la subiect, nu mi-a fost usor..insa am spus tot ceea ce simt..cineva aprecia asta.

Andru`.

In cautarea a ceva..[what is the meaning of life?]

Am privit de prea multe ori in spate cautand ceva ce niciodata nu gasesc.

Nu stiu ce caut si nu ma ingrozeste faptul ca probabil o sa ma mai uit de multe ori; asa am fost intotdeauna.

Uneori sentimentul de nesiguranta imi domina starea mea obisnuita si tampita.

Incep sa simt ca totul, absolut totul pare pierdut.

Stiu,n-o sa mai fie cum a fost si ca nu o sa mai am nicodata ce am avut.

Asta e,ma obisnuiesc eu.

Nu ma pot schimba dar pot ameliora unele chestii... mi se rupe daca va pasa sau nu.

"N-o sa mai plec capul, frate", de cate ori am mai zis asta...dar mereu il plec si sper ca nimeni nu o sa ma observe.

Nu-mi deschide si mie cineva ochii..?

Ah, stai nu are cine.

Mda.. vroiam sa scriu despre viata...dar poate alta data sau nu mai scriu deloc.

Se poate si mai rau de atat, dar nu vreau sa ma gandesc; probabil nimanui nu ii pasa daca eu ma gandesc sau nu la unele chestii.

Oricum I don`t care daca imi acordati atentie sau nu.

Defapt... nu stiu daca merita sa mai scriu pe blog.. unii se mai si lauda ca l-au citit.

Ua, poate mai vrei sa te si platesc?

Iti platesc, eventual cu pumni in gura.:))

Bai, chiar imi este dor sa ma bat si sa vin acasa cu vanatai.

Hai pa,man...

Last days of summer?

Aproape s-a dus vara.

Personal nu am facut nimic iesit din comun..spectaculos mai exact.

M-a apucat iar melancolia si am ascultat Silverstein- Last days of summer.

Nu melodia in sine m-a afectat, poate ca nici pozele de pe hi5 nu mi-au mai trantit sentimente idioate..de gelozie..ura; insa numele trupei mi-a amintit de vara trecuta.. cand nu asteptam deloc ca vara sa se sfarseasca.

Cand totul mi se parea frumos..idilic chiar...aveam mp3-ul plin de muzica..[acum cred ca zace printr-un sertar].

Au fost sentimente tampite care au disparut odata cu zilele...as mai vrea sa nu stiu in ce data suntem.

As suporta toate fazele tampite pe care le-am patit...doar sa mai traiesc odata vara trecuta..vreau acele senzatii pe care mintea nu le poate retrai.. raman doar amintiri..

Eram fericita[hmm, stai I`ve forget.. I`m boy:);deci fericit*] ca e vacanta, dar toate visele s-au spulberat odata cu trecerea primelor cateva zile.

Da...nu sau prea intamplat multe..mai stii.. vara oamenii se schimba...?
Incep sa aiurez.

man,i`m free.

Monolog...

M-am izolat intr-un univers steril.

Ce nu ma atinge nu ma poate face sa sufar.

Depresiile sunt la ordinea zilei...vreau sa fiu singura, nu mai am chef de nimeni si nimic.

De ce?

Simplu,viata e cea mai mare porcarie... te nasti.. traiesti si mori intr-o porcarie.Frumos nu?

Da, foarte... bai, vreau sa fie cum era la scoala... mi-e dor de nebunii din clasa... de zilele intregi cu sebi si radu...de parcul de la scoala.

I miss si.. fitoasele de la scoala..tocilarii.. si restul colegilor..:)) a si MIhut si diriga :)) va iubesc ua:))
Pe drq.:)) nu mai am cu cine sa ma cert... ce naspa.

Nu-i adevarat..

''p.s.: la anul toate lucrurile scrise ti se vor parea din nou absurde. tu esti singura in stare sa repari greselile; cat despre mine, nu as vrea sa raman doar cu amintirea a ''noi doua'', dar (daca-ti mai amintesti ''jurnalul meu de clasa a7-a'') ti-am mai zis ca tot ce ai tu sunt obiective pe care te astepti sa le atingi fara pic de efort. stii tu, cand vointa e 0 si visele se naruie''

Nu, nu o sa mie se para absurde, si daca nu sterg blogul postarea va ramane;lucrurile alea le aveam in minte de mult timp..daca pana acum nu mi s-au parut absurde, n-o sa-mi para de acum incolo.

Nu sunt foarte sigura ca-mi pot repara eu singura greselile.. si nu gasesc o cale de a o face.

Obiective...am avut..inca mai am si chiar daca depun efort nu o sa le ating.Nu mai am incredere in nimeni si nimic; am pierdut multe facand asta... visele devin imposibile la un moment dat..incep sa renunt la majoritatea;nu mai imi fac sperante..nu pot sa mai fac nimic.

Pesimismul predomina in mai toate actiunile pe care le fac.

Stii..m-am gandit..si poate ar fi bine sa ramai cu amintirea... si asa te-am dezamagit, am ras de tine fara motive importante...

De ce sa ne mai chinuim cand stim exact la ce lucruri se va ajunge.

hei,we are friends,man!

Nu o sa insir chestii siropoase aici,pentru ca toti stiti ca nu sunt genul,nu-i asa?

Dar nu pot sa ma abtin sa nu povestesc despre noi doua si despre tot ce a fost si va fi.

First,ar fi cum ne-am cunoscut,prima zi de scoala,clasa a VI-a.Erai ''fata cea noua'' si eu ''fata cu neatza'';do you remember?:)

M-am asezat cu tine in banca,nu vroiam sa stau cu Evian:));am facut schimb de id-uri si de hi5-uri si am vorbit intr-o seara cat pentru cativa ani si a fost destul sa devenim bf-uri.

Eram atunci putin mai altfel, dar incepusem sa ma schimb.Stii ca tin mult la tine, doar ca nu ti-am aratat asta de multe ori...this is me.Vorbit la telefon in baie, poze, stat in aceeasi banca o vreme, conversatii la care daca dai sa te uiti bara se da muuult in jos:), rugaminti sa-mi faci desene la 5 dimineata...cam asa a trecut a6-a.Apoi vara... la Vaduri..Mec unde nehalitu` ala se uita la noi si baga in el;cand a zis tata ''va uitati dupa baiatul cretz?''

A inceput a VII-a...au inceput problemele... am inceput sa stau cu baietii,de dragu` de a ma ascunde si de a fi cine nu sunt; toate astea inca continua..mi-ai dat sfaturi, n-am vrut si nu am ascultat; te-am ignorat o buna perioada de timp...motivul? inca nu il cunosc prea bine ... tu mereu ai avut dreptate si daca te-as fi ascultat nu ar mai fi fot asa.Insa greselile au fost facute,nimic nu mai poate fi reparat... sau poate ca mai poate fi ca inainte?

Ce am scris aici nu e ca sa te emotioneze, nu cred ca ar face-o, sunt doar niste lucruri care meritau povestite..si ar mai fi multe.

E un fel de anotimp uitat de timp...

Timpul incepe sa treaca din ce in ce mai incoerent pe langa noi toti..imaginile par invaluite intr-o ceata care acapareaza detaliile.

Secundele par uneori o eternitate, iar alteori se inorc la valoarea lor, de clipe care se vor uita.

M-am trezit de prea multe ori in trecut cu sentimentul ca primisem niste palme nemeritate de la anumite persoane..sau le meritam?

A

u fost si decizii pe care le-am luat cand nu trebuia sau nu le-am luat deloc;s-au dovedit a fi mai proaste decat cele pe care le-am luat pe moment..si compromisuri facute pe baza a nimic concret...doar minciuni si vorbe care s-au spulberat in urmatoare secunda dupa ce au fost zise; increderea acordata mereu a fost uitata..ganduri nostalgice ma cuprind.

Inca nu am uitat, nu am cum sa uit tot ce a fost si nu e nevoie sa-mi amintiti.N-am reusit sa inteleg cum poti sa azvarli niste cuvinte care poate pentru unii au un inteles profund.

Totusi...nu imi pare rau,n-as avea de ce sa imi para.. poate tu ar trebui sa meditezi pe aceasta tema.. dar sigur nu te complici.

Au fost mai bine de 5-6 luni in care am asteptat sa fie cum mi-am imaginat;dar nu a fost.. si oricine te cunoaste mi-ar fi zis ca imi inchipui doar niste chestii complet lipsite de realitatea.Am fost impotriva tuturor pentru tine,te-am crezut s m-am lasat in speranta ca toti din jurul meu mint....cel putin asta m-ai facut tu sa fac.

Ti-am vazut privirea si am inteles ca totul a fost o gluma si ca aveai doar anumite intentii.Nu esti diferit, mi-ai dovedit asta.

O sa raman cu o impresie in care o sa ma adancesc tot mai mult, dar pe care nu o sa o mai schimb...consideri ca ignoranta ar fi o arma buna?

think about it..nu o sa ma mai ranesti,cred..cel putin un timp.

Pana si placerile amorului propriu nu cicatrizeaza pentru mult timp ranile inimii.

Mai devreme mereu o sa fie mai tarziu..

Avusesem multe deceptii,dar acum e vara,cerul este albastru si sub orizontul din care percep doar o parte nesemnificativa parca intrezaresc imagini care se invalmasesc intr-un peisaj ce devine feeric.

Logica este buna cateodata, dar in astfel de momente poate fi considerata ca fiind rece,mult prea rece.

Poate ca viata n'are rost. Dar sa'ncercam sa'i dam un sens!

E prea devreme sa fie prea tarziu

Gandesc sa tre' sa fiu sincer, altfel ma'ngrop singur de viu

Imi desenez un curcubeu cand totu'n jur e cenusiu

Ca poate..ma trezesc cu el pe cer si stiu..

E prea devreme sa fie prea tarziu

E replica pe care'o scriu cand nu mai stiu ce vreau sa fiu

Cand nu mai sper si n'am cuvinte sa descriu, stiu

E prea devreme sa fie prea tarziu.

Zilele astea au fost prea nasoale..probabil mai nasoale decat prevede legea.Nu cred ca va intereseaza ce am patit...ca o sa va plictisesc cu povestile mele neinteresante.

Momentan vad ca am ceva fani cu blogul asta... si mie mi se pare interesant ce scriu altii si... nu stiu nu mi se pare sa fie ceva de blogul meu...dar na..daca va place:-?? read it.

N-am mai scris, motive idioate dar in deajuns ca sa ma deprime[again];aveam multe idei..dar dupa ce le-am analizat mi s-au parut penibile...mda..mereu mi se pare ca am idei tampite.

Am realizat ca mai multe

persoane s-au schimbat... am dat o raita pe mess azi si am vazut dupa avatare ca ceva nu e-n regula...in fine nu ma bag.

E posibil sa nu ii cunosc pe cei din jur atat de bine incat sa imi dau cu parerea.

Stiu ca totul nu e cum mi-as fi dorit si nici nu are cum sa fie; ceilalti vor sa fiu altfel..dar eu nu vreau ca ei sa se schimbe...dar inevitabilul se produce si eu privesc..

O sa ziceti ca am o vina nu?Si e adevarat:)

This is my teenage story, the one I'll never forget...

P: -Pe cine cunoasteti cel mai bine?

R: -Pe Andru`.

Asta era cu ceva timp in urma ..la nu stiu ce ora cu psiholoaga aia idioata de la scoala.Inca ma mai intreb de ce a raspuns Radu asa... hm.. poate ca au dreptate ciudatii mei de parinti ca-mi deschid sufletul in fata prea multora...Mai bine chiuleam atunci pentru ca nu aveam chef sa scriu calitatile colegilor mei tampiti, nu-mi plac linguselile..nu-mi place aproape nimic.Stiu ca atunci cand a citit '' nu are calitati''[ce i-am scris eu lu shobo] s-a gandit ca sunt ciudata .. dar eu asa consideram si inca consider.Cum naiba sa zici ca un sclerozat de copil,dependent de bunicasa care face panrama de la 2 pumni si doua suturi,are calitati?

Am suportat multe fara sa ma plang si atunci cand m-am plans nu am facut-o la prima persoana pe care am intalnit-o...cand un prieten mi-a dat cu o sticla in cap si aproape mi-a spart capul nu m-am dus la diriga sa-i zic , am tacut.

N-o sa-i uit niciodata pe toti care m-au ajutat..cred ca am mai spus asta..

Usor.

In mare masura toate lucrurile par usoare.

Sa ranesti e usor, dar sa repari greseala facuta este destul de greu.

Depinde de la om la om unii uita repede dar altii ,dinr-o greseala minora nu vor mai vrea sa te vada sau sa iti vorbeasca.Pana la urma toti ne urmarim interesele, ar fi stupid sa zici ca vrei binele cuiva mai presus de binele tau.