Floating Sadness

Nu înțeleg ,tu schimbat?!Asta e  imposibil și nu-mi voi face iluzii prea mari căci n-are rost.

Requiem for a dream

     Visurile sunt atât de prețioase încât cred ca toți am face orice ca să le atingem. Dorința prezentă mereu, oriunde, de a reînvia trecutul îndepărtat dar în care eram fericiți pare imposibil de realizat.Vroiam sa scriu iar despre tine, căci filmul acesta de care mi-am amintit ne descrie viața pe jumătate amândurora. Voința de a alunga singurătatea, de a avea un viitor sigur, pot fi atât de puternice încît ne distrug.Îmi stârnești sentimente și stări de contradicție pe care pur și simplu nu le pot pricepe.
     Tu ai fugit ca întotdeauna, asemenea unei persoane lașe și fără un dram de orgoliu când, într-un final conștiința ta, cam vagă te-a determinat să-ți ceri scuze.A fost mult prea târziu, chiar dacă n-am recunoscut acest fapt. 
      E iar noiembrie, un noiembrie fără consolări și promisiuni, chiar sec aș putea spune.Notele de pian mă dezgustă în prezentul ăsta sumbru, firul de care erau legate suavele sunete s-a rupt și odată înnodat, rezultatul a fost dezastruos.M-am obișnuit cu melancolia și dacă ți-as zice două vorbe nu m-ai recunoaște.
Aș afirma cu seninătate că te urăsc datorită faptului că tu, involuntar, m-ai sfărâmat în mii de bucăți minuscule pe care nu le găsesc oricât m-aș strădui.Savurează-ți victoria, căci nu vei mai găsi niciodată o persoană care să te accepte așa cum ești tu.
        Ai ales mereu calea întortocheată și acest lucru te va costa scump într-o bună zi..