Monolog...

M-am izolat intr-un univers steril.

Ce nu ma atinge nu ma poate face sa sufar.

Depresiile sunt la ordinea zilei...vreau sa fiu singura, nu mai am chef de nimeni si nimic.

De ce?

Simplu,viata e cea mai mare porcarie... te nasti.. traiesti si mori intr-o porcarie.Frumos nu?

Da, foarte... bai, vreau sa fie cum era la scoala... mi-e dor de nebunii din clasa... de zilele intregi cu sebi si radu...de parcul de la scoala.

I miss si.. fitoasele de la scoala..tocilarii.. si restul colegilor..:)) a si MIhut si diriga :)) va iubesc ua:))
Pe drq.:)) nu mai am cu cine sa ma cert... ce naspa.

Nu-i adevarat..

''p.s.: la anul toate lucrurile scrise ti se vor parea din nou absurde. tu esti singura in stare sa repari greselile; cat despre mine, nu as vrea sa raman doar cu amintirea a ''noi doua'', dar (daca-ti mai amintesti ''jurnalul meu de clasa a7-a'') ti-am mai zis ca tot ce ai tu sunt obiective pe care te astepti sa le atingi fara pic de efort. stii tu, cand vointa e 0 si visele se naruie''

Nu, nu o sa mie se para absurde, si daca nu sterg blogul postarea va ramane;lucrurile alea le aveam in minte de mult timp..daca pana acum nu mi s-au parut absurde, n-o sa-mi para de acum incolo.

Nu sunt foarte sigura ca-mi pot repara eu singura greselile.. si nu gasesc o cale de a o face.

Obiective...am avut..inca mai am si chiar daca depun efort nu o sa le ating.Nu mai am incredere in nimeni si nimic; am pierdut multe facand asta... visele devin imposibile la un moment dat..incep sa renunt la majoritatea;nu mai imi fac sperante..nu pot sa mai fac nimic.

Pesimismul predomina in mai toate actiunile pe care le fac.

Stii..m-am gandit..si poate ar fi bine sa ramai cu amintirea... si asa te-am dezamagit, am ras de tine fara motive importante...

De ce sa ne mai chinuim cand stim exact la ce lucruri se va ajunge.

hei,we are friends,man!

Nu o sa insir chestii siropoase aici,pentru ca toti stiti ca nu sunt genul,nu-i asa?

Dar nu pot sa ma abtin sa nu povestesc despre noi doua si despre tot ce a fost si va fi.

First,ar fi cum ne-am cunoscut,prima zi de scoala,clasa a VI-a.Erai ''fata cea noua'' si eu ''fata cu neatza'';do you remember?:)

M-am asezat cu tine in banca,nu vroiam sa stau cu Evian:));am facut schimb de id-uri si de hi5-uri si am vorbit intr-o seara cat pentru cativa ani si a fost destul sa devenim bf-uri.

Eram atunci putin mai altfel, dar incepusem sa ma schimb.Stii ca tin mult la tine, doar ca nu ti-am aratat asta de multe ori...this is me.Vorbit la telefon in baie, poze, stat in aceeasi banca o vreme, conversatii la care daca dai sa te uiti bara se da muuult in jos:), rugaminti sa-mi faci desene la 5 dimineata...cam asa a trecut a6-a.Apoi vara... la Vaduri..Mec unde nehalitu` ala se uita la noi si baga in el;cand a zis tata ''va uitati dupa baiatul cretz?''

A inceput a VII-a...au inceput problemele... am inceput sa stau cu baietii,de dragu` de a ma ascunde si de a fi cine nu sunt; toate astea inca continua..mi-ai dat sfaturi, n-am vrut si nu am ascultat; te-am ignorat o buna perioada de timp...motivul? inca nu il cunosc prea bine ... tu mereu ai avut dreptate si daca te-as fi ascultat nu ar mai fi fot asa.Insa greselile au fost facute,nimic nu mai poate fi reparat... sau poate ca mai poate fi ca inainte?

Ce am scris aici nu e ca sa te emotioneze, nu cred ca ar face-o, sunt doar niste lucruri care meritau povestite..si ar mai fi multe.

E un fel de anotimp uitat de timp...

Timpul incepe sa treaca din ce in ce mai incoerent pe langa noi toti..imaginile par invaluite intr-o ceata care acapareaza detaliile.

Secundele par uneori o eternitate, iar alteori se inorc la valoarea lor, de clipe care se vor uita.

M-am trezit de prea multe ori in trecut cu sentimentul ca primisem niste palme nemeritate de la anumite persoane..sau le meritam?

A

u fost si decizii pe care le-am luat cand nu trebuia sau nu le-am luat deloc;s-au dovedit a fi mai proaste decat cele pe care le-am luat pe moment..si compromisuri facute pe baza a nimic concret...doar minciuni si vorbe care s-au spulberat in urmatoare secunda dupa ce au fost zise; increderea acordata mereu a fost uitata..ganduri nostalgice ma cuprind.

Inca nu am uitat, nu am cum sa uit tot ce a fost si nu e nevoie sa-mi amintiti.N-am reusit sa inteleg cum poti sa azvarli niste cuvinte care poate pentru unii au un inteles profund.

Totusi...nu imi pare rau,n-as avea de ce sa imi para.. poate tu ar trebui sa meditezi pe aceasta tema.. dar sigur nu te complici.

Au fost mai bine de 5-6 luni in care am asteptat sa fie cum mi-am imaginat;dar nu a fost.. si oricine te cunoaste mi-ar fi zis ca imi inchipui doar niste chestii complet lipsite de realitatea.Am fost impotriva tuturor pentru tine,te-am crezut s m-am lasat in speranta ca toti din jurul meu mint....cel putin asta m-ai facut tu sa fac.

Ti-am vazut privirea si am inteles ca totul a fost o gluma si ca aveai doar anumite intentii.Nu esti diferit, mi-ai dovedit asta.

O sa raman cu o impresie in care o sa ma adancesc tot mai mult, dar pe care nu o sa o mai schimb...consideri ca ignoranta ar fi o arma buna?

think about it..nu o sa ma mai ranesti,cred..cel putin un timp.

Pana si placerile amorului propriu nu cicatrizeaza pentru mult timp ranile inimii.

Mai devreme mereu o sa fie mai tarziu..

Avusesem multe deceptii,dar acum e vara,cerul este albastru si sub orizontul din care percep doar o parte nesemnificativa parca intrezaresc imagini care se invalmasesc intr-un peisaj ce devine feeric.

Logica este buna cateodata, dar in astfel de momente poate fi considerata ca fiind rece,mult prea rece.

Poate ca viata n'are rost. Dar sa'ncercam sa'i dam un sens!

E prea devreme sa fie prea tarziu

Gandesc sa tre' sa fiu sincer, altfel ma'ngrop singur de viu

Imi desenez un curcubeu cand totu'n jur e cenusiu

Ca poate..ma trezesc cu el pe cer si stiu..

E prea devreme sa fie prea tarziu

E replica pe care'o scriu cand nu mai stiu ce vreau sa fiu

Cand nu mai sper si n'am cuvinte sa descriu, stiu

E prea devreme sa fie prea tarziu.

Zilele astea au fost prea nasoale..probabil mai nasoale decat prevede legea.Nu cred ca va intereseaza ce am patit...ca o sa va plictisesc cu povestile mele neinteresante.

Momentan vad ca am ceva fani cu blogul asta... si mie mi se pare interesant ce scriu altii si... nu stiu nu mi se pare sa fie ceva de blogul meu...dar na..daca va place:-?? read it.

N-am mai scris, motive idioate dar in deajuns ca sa ma deprime[again];aveam multe idei..dar dupa ce le-am analizat mi s-au parut penibile...mda..mereu mi se pare ca am idei tampite.

Am realizat ca mai multe

persoane s-au schimbat... am dat o raita pe mess azi si am vazut dupa avatare ca ceva nu e-n regula...in fine nu ma bag.

E posibil sa nu ii cunosc pe cei din jur atat de bine incat sa imi dau cu parerea.

Stiu ca totul nu e cum mi-as fi dorit si nici nu are cum sa fie; ceilalti vor sa fiu altfel..dar eu nu vreau ca ei sa se schimbe...dar inevitabilul se produce si eu privesc..

O sa ziceti ca am o vina nu?Si e adevarat:)