:)

Nu iti voi mai scrie nimic niciodata, draga Jack.

he he

Nane: Eu am fost trimis de Dumnezeu sa cant hip hop

Cedry2k: Poftim!? Eu n-am trimis pe nimeni.

Refresh...

cu ceva timp in urma:

Am parcurs gandind la rece toata conversatia, persista instinctul ca ceva nu era cu adevarat ok.
El incerca sa imi expice ca trebuie sa fac, eu eram de acord, ma gandeam ca as putea rezolva situatia asta.

acum:

"Situatia" s-a rezolvat fara ca eu sa ma implic foarte mult.Asta a insemnat ca nu totul este pe placul meu.Imi e mai usor sa ma bag in problemele altora, sa ma gandesc la orice altceva.

Nu are rost, nu merita.

Sebi ar spune : "Smoooke deschide ochii!"

Aberatie, dragul meu.

Ma simt aiurea, poate ca nu te gandesti la acest aspect.Intrebarea daca m-ai dat uitarii imi inunda sufletul... linia de plutire s-a scufundat de mult si nu cred ca voi mai rezista mult in situatia actuala, ma complac in indoiala de a sti ca ma minti.
Nu voi avea curajul niciodata sa-ti spun ce simt cu adevarat din cauza ca ma tem ca nu vei intelege.Crede-ma doare, am ajuns la concluzia ca doare sa iti pese cu adevarat de o anumita persoana.Ai zis ca comunicarea este principala sursa a racelii tale fata de mine; nu ma incred in aceasta explicatie puierila pe care mi-ai aruncat-o.
Singura concluzie pe care o pot gasi insumand tot ce a fost pana acum e ca sufletul tau s-a racit cu totul, nu numai fata de persoana mea.
Nu pot sa te schimb oricat mi-as dori eu de mult; incercaile mele ar fi de la inceput compromise.. tu nu ai vedea sensul unei schimbari si poate ca te-ai departa si mai mult de mine.
Asa ca in continuare am sa tac si sa te aprob.
Curiozitatea mea nu are limite oare vei sesiza diferenta? Raspunsul care este mai mult ca sigur nu ma lasa intr-o incertitudine din care nimeni nu ma va mai scoate de curand.
Te plictisesc probabil cu ce spun, stiu.Insa m-ar interesa daca surasul tau e la fel de vesel dupa toate astea.

Another choice.

Din jurnalul Anyei.

"Iar a venit momentul in care trebuie sa aleg, observ ca lungesc la nesfarsit timpul alocat pentru a ma decide.
In momentul asta imi dau seama ca nu am niciun habar de ce vreau sa fac mai incolo; ca, probabil, acea "sentinta" pe care o voi pronunta va influenta viata lui Jack in mare parte..si probabil pe cea a lui Ovo, insa intr-o masura mai mica.
As vrea sa ma pot duce la Aaron si James, sa le spun prin ce trec, sa ma ajute dar stiu ca nu le pasa si nu pot aruna decat un zambet infantil si cateva vorbe lipsite de sens.
Oare Clarie m-ar asculta?
Nu cred, probabil si ea trece prin momente dificile; ar zice ca iar sunt egoista.O sa vina si clipa cand inevitabilul se va produce, Jack se va plictisi de instabilitatea mea iar Ovo...hm..nu stiu, insa orice e posibil in privinta lui."

Si again, pentru tine.

Stii bine ca tot ce mi-ai spus mi-a lasat niste amprente adanci in suflet.

Ok, tu nu iti lasi tovarasii pentru mine.."o fata", in cazul asta eu raman cu tovarasii mei si tu cu ai tai.

E frumoasa, foarte frumoasa situatia actuala.Ni se parea ca suntem prea la fel dar nu e deloc asa.

:-<>

Ovo.

O sa ma chinui sa iti explic amalgamul din capul meu, cu toate ca sunt mai mult decat sigura ca nu iti pasa..

Ca sa incep cu inceputul... a fost o mare greseala din partea amndurora poate daca tineam cont de trecut nu ajungeam la aceleasi vesnice certuri.Insa principalul motiv al certei de azi a fost egoismul meu, te vroiam doar pentru mine..am crezut ca mi se cuvine absolut totul fara sa ofer nimic.

Raman cu ideile mele, invechite poate..pe care le aplic pe altii dar pe mine nu...si cu un gust amar, nu acela de tigara din sarutul tau.

Amintiri...au fost si vor mai fi, nu va sta lumea in loc doar se va opri sa-si traga rasuflarea.

Vorbe au fost si ele multe dar vroiam ceva concret...s-au fumat si ele in cateva minute nu-i asa?

Imi pare rau..ca te-am creditat cu prea multa incredere.

Anya

Just snow, and snow.

Fulgii zboara prin aerul care miroase a frig...poate ca din cauza perioadei de maturizare prin care a trecut Anya nu mai asociaza ninsoarea si albul cu Craciunul.''Ninge ca in povesti" ramane o simpla constatare spusa de tatal ei, Max, intr-un moment de...sensibilitate.

Nerabdarea aproape a disparut.. se gandeste ca dupa toate lucrurile prin care a trecut nimic nu-i mai poate retrezi gandurile din trecut.Isi aminteste nostalgica cum in fiecare dintre anii in care a stat la bunici, grandpa o trezea dimineata devreme si ii spunea ''Anya, ninge!".Ea privea indelung, meditativ, cu admiratie si emotie la maretia iernii...Vroia sa creasca...era singura dorinta care ii fulgera mintea in acea vreme.Acum ar da orice sa mai fie la varsta in care nimic nu o afecta.

Blesteama in fiecare moment greselile facute si cu toate astea are un singur regret.Nu mai conteaza acum pentru ca oricum va trece peste toate, sau cel putin asa spera.

Cativa fulgi ii cad pe fata si brusc se transforma in lacrimi...se aseaza jos, in zapada rece ignorand privirile curioase ale prietenilor; insa nimeni nu o intreaba ce a patit...Anya continua firul gandurilor sale...

Nu avea curajul sa recunoasca ca Ovo o minte.. in strafundul gandurilor sale intuia acest lucru. Insa faptul ca il iubeste o ajuta sa treaca cu vederea toate lucrurile care poate intr-o alta situatie i s-ar fi parut cel putin ciudate..Orgoliul o impiedica sa recunoasca, insa Jack pare sa aiba dreptate..

Senitmentele o orbesc si de aceasta data, nu are idee ce se va petrece in viitor...Discutia de pe blogul lui Jack ia dat Anyei de gandit... cine e Ovo cu adevarat?

Cu obrajii uzi, intra in casa, Max si Alice nu observa nimic.Insa, telefonul vibreaza, un mesaj de la Jack:"Anya, esti bine?"

Ea minte:" da, sunt."