Fulgii zboara prin aerul care miroase a frig...poate ca din cauza perioadei de maturizare prin care a trecut Anya nu mai asociaza ninsoarea si albul cu Craciunul.''Ninge ca in povesti" ramane o simpla constatare spusa de tatal ei, Max, intr-un moment de...sensibilitate.
Nerabdarea aproape a disparut.. se gandeste ca dupa toate lucrurile prin care a trecut nimic nu-i mai poate retrezi gandurile din trecut.Isi aminteste nostalgica cum in fiecare dintre anii in care a stat la bunici, grandpa o trezea dimineata devreme si ii spunea ''Anya, ninge!".Ea privea indelung, meditativ, cu admiratie si emotie la maretia iernii...Vroia sa creasca...era singura dorinta care ii fulgera mintea in acea vreme.Acum ar da orice sa mai fie la varsta in care nimic nu o afecta.
Blesteama in fiecare moment greselile facute si cu toate astea are un singur regret.Nu mai conteaza acum pentru ca oricum va trece peste toate, sau cel putin asa spera.
Cativa fulgi ii cad pe fata si brusc se transforma in lacrimi...se aseaza jos, in zapada rece ignorand privirile curioase ale prietenilor; insa nimeni nu o intreaba ce a patit...Anya continua firul gandurilor sale...
Nu avea curajul sa recunoasca ca Ovo o minte.. in strafundul gandurilor sale intuia acest lucru. Insa faptul ca il iubeste o ajuta sa treaca cu vederea toate lucrurile care poate intr-o alta situatie i s-ar fi parut cel putin ciudate..Orgoliul o impiedica sa recunoasca, insa Jack pare sa aiba dreptate..
Senitmentele o orbesc si de aceasta data, nu are idee ce se va petrece in viitor...Discutia de pe blogul lui Jack ia dat Anyei de gandit... cine e Ovo cu adevarat?
Cu obrajii uzi, intra in casa, Max si Alice nu observa nimic.Insa, telefonul vibreaza, un mesaj de la Jack:"Anya, esti bine?"
Ea minte:" da, sunt."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu