o mie de cuvinte.

Era destul de tarziu si noaptea era stapana pe dealul impanzit de case pe care ma aflam.Priveam pierduta spre locuintele in care domnea linistea si somnul.O casa mica, luminata si plina de oameni mi-a dezvaluit ca drumul era gata.Am pasit sfios alaturi de ei peisajul fiind dezamagitor.Mi s-a propus sa ma alatur altor doi, in cealalta camera incalzita si am urmat sfatul dupa cateva vorbe insistente.Intr-adevar nu ma simteam absolut deloc in largul meu printre ceilalti adulti, imbratisarile sincere ma lasau rece.
Am pasit in camera alaturata si caldura m-a cuprins, era foarte placut fata de frigul aspru pe care a trebuit sa-l suport pentru o perioada relativ scurta de timp.
Diferenta intre cei doi pe care i-am gasit acolo era izbitoare.Mi-a atras atentia in primul rand ochii lui caprui, privirea patrunzatoare m-a scurtat pe interior de parca ar fi putut afla ceva doar citindu-ma, fara vorbe.In schimb, ochii ei erau albastrii, obositi probabil din cauza nesomnului si a durerii.Ea s-a chinuit sa para amabila, intrebandu-ma de liceul pe care vroiam sa-l urmez.
-Hogas, stiinte sociale.
-Um...si eu tot acolo am fost, mi-a supus in timp ce privirea ei parea tot mai interesanta de conversatia ce abea incepuse.
Am continuat o vreme sa vorbim despre liceu si facultate iar replicile lui m-au facut sa cred ca am langa mine o persoana desteapta, pe care as fi vrut sa o ascult la nesfarsit.Dezvaluindu-i pasiunea mea pentru istorie, m-a aprobat spunand:
-Inteleg ca iti place din cauza profesoarei, insa aceasta profesoara este limitata, nu-i asa?
Am ramas uimita, pregatindu-ma sa imi sustin punctul de vedere cat mai tare.
-Stai putin, gandaste-te, profa e buna pe domeniul ei de asta te-a atras.Insa oamenii de tipul asta sunt limitati, cum am mai zis, analizeaza lucrurile si nu te pripi in alegeri.
-Ai dreptate...
-Istoria o poti studia si singura, ca un hobby.Ce ai mai vrea sa descoperi?
-Nu stiu...civilizatii antice: atlantii, mayasii, aztecii...
-Subiectele sunt interesate dar din pacate cam fumate.Vrei sa dezvolti mai mult, n-ai decat, fa-o.
Conversatia a atins foarte multe subiecte, eram impresionata de cate stia el si intr-un fel ciudat ma provoca sa-mi testez cunostiintele pe care le-am adunat de-a lungul anilor de la oamenii si din scoala.
Capatand note usor personale informatiile mi-au prins bine si cred ca m-au ajutat.E un fel de revelatie din aia: uau, ce-am descoperit.Pe care dupa cateva zile o uiti dar pe moment iti lasa urme adanci. XD

I NEED HELP!

Acum stiu

Imi esti ca un strain, cu toate ca mi-ai spus foarte multe lucruri despre tine, oricum nu vreau sa iti pun la indoiala credebilitatea..ar fi un dezastru pentru mine.

In principiu cred ca pe tine nu te-a interesant sinceritatea mea si revenirile tale ma poarta in niste stari adanci de melancolie amara.Imi gasesc alinarea din nou in note triste de pian, adancindu-mi sentimentele pe care le port de ceva timp.Si-am incercat din greu sa te alung din gandurile mele.O perioada am reusit, insa deznodamantul nu a fost fericit.

Te-as ruga sa te evapori printre razele calde de soare care ne inconjurau si-mi mai doresc ca atunci cand norii dispar de pe cer, culoarea sa nu-mi mai aminteasca de ochii tai.Nu ma pot consola doar cu faptul iluzoriu ca tu esti bine acolo, intelege asta.Aici intervine egoismul meu, care imi e intiparit bine in caracter, am nevoie de tine.Poate doar cateva vorbe..insa nu inganate in sictir.

Vad cum te indepartezi cu pasi grabiti spre un nou loc necunoscut mie.Imi marturisesti lucruri pe care nici macar nu le-am intuit, plec capul acceptand orice imi spui.Dezamagirea nu mai conteaza acum cand lista de greseli capata proportii ingrijoratoare.Incerc sa ma multumesc ca m-am luptat pentru o cauza pierduta in lumina naucitoare a universului pe care eu singura mi l-am creat.

Prefer sa te pierd de tot decat sa te mai implor la nesfarsit.Oricum, de acum in colo voi astepta ziua cand franturile rupte din trecut se vor spulbera de tot si vom avea curajul sa ne spune amandoi tot ce avem pe suflet.Pana atunci mai ingit inca o data in sec cu mintea pusa la zid in timpul in care ma pierd in ceata.O ceata pe care numai prezenta ta o poate inlatura.Momentul in care te vei hotari sa-mi sari in ajutor e critic caci cu cat ma afund exista sansa sa nu ma mai poti salva din bratele nesigurantei.

Momentan ma straduiesc sa uit absolut tot ce-a fost.Vreau sa-ti atribui tie toate esecurile si toate lacrimile varsate in amintirea ta dar din pacate e in zadar.Presimt ca asta e preludiul sfarsitului.. nu pot anticipa actiunile tale pe viitor dar, contrar a ceea ce se spune, speranta a disparut acum mult timp.

Stii ca n-are niciun rost sa-ti zic ca eu inca astept sa vii, nu?

Titlu: n-am idee...

Totul pare iar frumos...si iar aparentele minunate ma cuprind.Nu te cred, n-am incredere in tine...doar pentru ca nu vreau.

Incercand sa inteleg

Contureaza-mi vag trecutul..
Folosind idilice nuante de azur
Si da-mi voie sa ard incet
Steagul alb ce-mi e de prisos,
Atunci cand disting vag mirosul prafuit si antic
Din care au mai ramas doar fantasme departate.


Dozeaza-mi cu grija tristetea,
Si-ncearca daca poti, in revenirea ta,
Sa m-ocolesti cu pasi nepasatori, privind
Cum eu ma straduiesc din rasputeri
Sa descalcesc aceste ate de cristal
Din fina panza de paianjen in care...

Inevitabil m-am blocat.

Si doar in cazul in care vei uita

Adu-ti aminite de urmele acelea vagi din trecut.Nici unul nu mai stim prea multe, adevarul e ca a trecut prea mult timp.

Poate ca ai vrut doar sa-mi ranesti orgoliul... n-ai reusit, imi pare rau.Poate ca am fost insesizabil afectata in momentul in care au aparut acele elemente noi.Vroiam sa-mi ramai prieten, a fost ceva timp totusi.Insa nu te poti dezbara de vechile obiceiuri la fel ca si mine de fapt.Totusi cred ca in eventualitatea in care scopul tau nu a fost atins te vei stradui sa ma ranesti in alte feluri.Afla ca nu voi mai lasa de la mine niciodata.
Zambetele mele au fost la fel de seci si de false la fel ca si presupusele tale sentimente.Nici nu-mi doresc sa vezi ce-am scris dar banuiesc ca vrei sa iti savurezi in liniste victoria pe care "ai obtinut-o".
Cand ma gandesc la vorbele tale denaturate raman indiferenta, a disparut si gustul ala amar.
Nici nu te-as mai saluta cand te-as vedea, prea multa lipsa de respect.Nu-i asa?

Claire

Cum ai zis, ne complicam viata.Insa daca n-ar mai avea atatea cotituri si obstacole ar disparea si momentele de fericire printre clipele amare.
Oamenii merg mai departe, n-ai ce sa le faci si lucrurile zise sunt niste ecouri ale unor ganduri abstracte.Eu incerc sa deslusesc mesajele dintre randuri si vorbe.Am zis multora ca nimeni nu-ti vrea binele tau mai presus de al sau.
De o vreme ma tot intreb daca regretele isi au rostul.Sunt prea multe intrebari in legatura cu niste persoane ce mi-au lasat urme adanci.Unele s-au cicatrizat dar altele inca persista, facandu-ma sa ma gandesc mai bine.
Ne intelegem reciproc chiar daca uneori mai pun aceeasi intrebare sacaitoare.Gresesc mult, enorm chiar dar ma straduiesc sa invat din toate lucrurile prin care am trecut.Inevitabil si oricat mi-as dori de mult nu pot sa schimb cu nimic trecutul ala sumbru ce ma priveste cu ochi negri din spate credeam ca am ingropat totul undeva sub o piatra fragila.Picaturile de ploaie si-au facut datoria, au crapat totul aducand la suprafata amintiri nefaste.Mi-e greu, chiar daca toti imi spuneti ca-mi sunteti aproape.
Mihnea, cata dreptate ai avut cand ai zis ca atunci cand ai prieteni esti cel mai singur, el se simte foarte bine acolo mai nou.De ce am impresia ca nu-l voi mai vedea niciodata?
Speranta moare ultima dar doar atunci cand crezi.