joi, 24 iunie 2010

This is my teenage story, the one I'll never forget...

P: -Pe cine cunoasteti cel mai bine?
R: -Pe Andru`.
Asta era cu ceva timp in urma ..la nu stiu ce ora cu psiholoaga aia idioata de la scoala.Inca ma mai intreb de ce a raspuns Radu asa... hm.. poate ca au dreptate ciudatii mei de parinti ca-mi deschid sufletul in fata prea multora...Mai bine chiuleam atunci pentru ca nu aveam chef sa scriu calitatile colegilor mei tampiti, nu-mi plac linguselile..nu-mi place aproape nimic.Stiu ca atunci cand a citit '' nu are calitati''[ce i-am scris eu lu shobo] s-a gandit ca sunt ciudata .. dar eu asa consideram si inca consider.Cum naiba sa zici ca un sclerozat de copil,dependent de bunicasa care face panrama de la 2 pumni si doua suturi,are calitati?
Am suportat multe fara sa ma plang si atunci cand m-am plans nu am facut-o la prima persoana pe care am intalnit-o...cand un prieten mi-a dat cu o sticla in cap si aproape mi-a spart capul nu m-am dus la diriga sa-i zic , am tacut.
N-o sa-i uit niciodata pe toti care m-au ajutat..cred ca am mai spus asta..




Un comentariu:

  1. ''poate ca au dreptate ciudatii mei de parinti ca-mi deschid sufletul in fata prea multora''
    Nu e deloc adevarat. Ce se intampla de fapt e ca tu faci tampenii si dupa spui oricui iti apare in cale; un gen de...lauda involuntara. Oricine ar fi raspuns la fel in acea zi, nu numai Radu, sau Sebi, sau eu. Unele lucruri e mai bine sa le tii pentru tine, sau sa i le impartasesti cuiva care le va pastra la randul lui. Faptul ca le spui in stanga si in dreapta din lipsa de ocupatie sau din chef de vorba, nu inseamna ca iti deschizi sufletul.

    RăspundețiȘtergere