De vorba cu el.

-..ai mustrari de constiinta? cuvintele prea mari parcurgeau sirul melodios al curiozitatii lui firesti.
-Nu, dragul meu, nu am avut niciodata.Sunt aceeasi insa acum vad lucrurile din jurul meu din alta perspectiva, cu totul si cu totul diferita.
-Ofensator, mereu ai vrut sa fii ca mine, am fost idealul tau.
-Vei fii dezamagit sa afli ca nu voi putea niciodata implinita complet...acum am alte modele, tu ai disparut de pe acea lista.
-Esti cinica.
Ma privea in ochi, dar nu avea absolut niciun efect.
-Sunt onesta, iar tu mi-ai fost o fantasma indepartata.
-De ce imi incredintezi tocmai acum aceste confesiuni tarzii?
-Din cauza ca ar trebui sa te priveasca, ai bantuit prea mult timp prin visele mele, ti-am incredintat lacrimi amare ce abea in acest moment s-au risipit.
-Frunzareste, te rog, prin trecut sa vezi ca nu a fost asa.
-Crede-ma..asta a fost principala mea activitate in acesti ani in care tu ai fost departe.Fiecare clipa petrecuta cu tine, fiecare fraza a ta a fost pastrata intr-un sertar ce acum este gol insa.Nu mai am nevoie de prezenta ta; nu ai fost in stare sa-mi starnesti interesul dupa ce te-am cunoscut intru-totul.
-Insa...
-Insa mi-ai preocupat ganduri, zile, nopti in care erai singur printre gandurile mele, da, dar a trecut... la fel cum toate trec.Frustrarea a persistat indeajuns pana sa reusesc sa relatez totul cu indiferenta.Pe tine indiferenta nu te poate atinge, nici nu te poate rani..esti imun.

A intors capul indepartandu-se de mine.Adevarul mi-a sustras inima din invelisul greu de plumb care m-a constrans atata amar de timp..

:)

''Bine-ai venit.''
''Mersi.Putem sa o luam de la capat avand incredere unul in altul?''
''Desigur, mereu am tinut la tine.Tu simti ceva?''
''Da, cand ma gandeam vreo 3-4 ore...si ma gandeam ca nu mai e nimic...''
''Intr-adevar, nu stiu daca are vre-un efect dar...te iubesc.''
''Are si eu te iubesc.''



Avand ca dovada postarile de acum ceva timp [cateva luni] imi dau seama ca fac o greseala imensa...imi zic ca nu va mai fi la fel si ca el nu minte.Argumentul palpabil ajunge dupa aproximativ 30 de secunde in cosul de gunoi.

Drumul e lung, suntem doar niste copii...poate ca tu chiar vrei sa vii...poate.

Si pana la urma imi dau seama ca nu pot sa te invinovatesc deoarece n-am stiut si nici n-am sa stiu ce ai tu in cap.Am ajuns iar la granita dintre dezamagire si speranta, sentimente? nu stiu daca sunt..poate ca e doar o dorinta ce nu se poate infaptui din diverse cauze.

Vara trecuta n-am simtit nevoia sa-ti stiu prin preajma prezenta... erai aici si credeam ca sunt in siguranta.Aberez, ce siguranta pana la urma nu ma asasina nimeni.

Oare ne vom facem planuri ce se vor spulbera?
Nu stiu, nu stiu la ce sa ma astept de la tine, revenirea m-a uimit.Am zis ca n-o sa mai plang niciodata...absolut niciodata si-am mai zis ca n-o sa-mi mai pese, dupa cum se vede sunt departe de o stare de nepasare.

Nu mai scriu nimic de acum, nu mai vad rostul.

...

:| nu credeam ca o sa fie asa si totusi a fost.Ciudat, dar chiar doare...prea tare.

Si stii ce-i trist?

Ca acum am cea mai mare nevoie de tine.

Pustiit

Sumbru, tacerea devine din ce in ce mai apasatoare in mintea ei.Priveste cu indiferenta, consternata, peisajul ce multora li s-ar parea cel putin sublim...trece cu vederea faptul ca lucrile ce o inconjoara capata forme obscure.Se complace din ce in ce mai mult intr-o stare ce nu ii prieste insa suporta cu greutate cilpele ce se perinda monoton.
Incearca sa-si clarifice visele si ambitiile dar totul este vid, nu are idee ce vrea pe viitor si nici macar prezentul nu-i prezinta mari sperante.
Doare, doare prea tare pentru cat poate suporta, limita a fost depasita de mult si punctul a fost pus...incepe sa planga, nu mai e nimic de facut; absolut nimic.

:|

Ce ar face daca ar fi in locul ei acum?L-ar abandona fara sa-i zica nici macar o ultima vorba.
Dar ea n-are puterea si stie asta extraordinar de bine, s-a obisnuit cu ideea ca atunci cand este cu el sa afiseze un zambet dulce care o distruge extrem de lent.Cand ajunge acasa simte o usurare imensa, isi dezvaluie adevarata personalitate si e fericita ca poate renunta la acea masca.
Ii revine mereu acel capitol invechit si uitat din trecut, amintirile o sacaie pana cand ajunge in pat cu ochii in lacrimi dupa ce citeste conversatiile de acum un an.
Incepe sa se gandeasca pentru a mia oara...cum ar fi daca tu n-ai fi plecat niciodata.

All is black.

As vrea sa-i zic ca nu e totul cum pare si ca sub ochii astia albastri zace un suflet ce mai are putin si cerseste afectiune.Nici doza zilnica de nicotina nu-si mai face efectul.
Mihnea, vin-o naibii in tara.Mi-e dor de tine.

Si totusi, ceva lipseste

Totul pare gri, chiar daca fericirea aparenta se transforma cate odata in fericirea absoluta.

Zambesti si te simti high fara sa iei ceva, cam asta e totul; durata conteaza in orice caz.

Privesc eu superficial?
Este foarte posibil.

Nu-mi mai reiau odata afirmatiile ce ma privesc, am incercat sa le explic tuturor cum sunt, de ce sunt asa.Concluzia lor a fost ca m-am maturizat prea devreme,n-au vrut sa priveasca totul in profunzime urmarind motivele.Eu ma straduiam, fara sens insa.

Si stiti ce, m-am saturat sa scriu pe blog totul voalat..insa de la o vreme am dat prea tare frau liber sentimentelor pe care nici eu nu le inteleg cu adevarat.

Sunt confuza, imi rasuna prea multe intrebari in cap..si raspunsurile sunt undeva deasupra mea unde eu nu pot ajunge indiferent de cat m-as stradui.

Lucrul, sentimentul poate, care-mi lipseste e la fel ca raspunsul intrebarilor, nu stiu care este, poate ca e o chestie banala...usor de obtinut, cu putin efort.Intrebarea e daca-l voi avea vreodata.

Story.

Se-ntrezaresc prin nascociri ce le ingani
Lumini latente si lacrimi...suferinte

A fost candva, spui o poveste,
Despre-o ruina antica de castel

In care-n loc de regi, regine,
Printi, printese si curteni

Erau doar suflete egale,
Niciunul nu era mai presus.

Umbre de ingeri se mirau
Caci fiecare ecou..era la fel.

Insa nimic n-a rezistat
Din simplul fapt ca:

EL a conceput omul.

So what?

De maine nu-mi mai pasa.
Am asteptat, am sperat ca te indrepti si alte lucruri.. zadarnic insa.Au fost prea mari asteptarile, ti-am cerut prea mult?
Nu cred dar pana la urma sunt alegerile tale stupide, consider eu.Nu-ti mai zic nimic si nu ti-am mai zis..
E aiurea sa te tot uiti la telefon si sa astepti sa sune...nu intelegi,sunt sigura.