Am privit de prea multe ori in spate cautand ceva ce niciodata nu gasesc.Nu stiu ce caut si nu ma ingrozeste faptul ca probabil o sa ma mai uit de multe ori; asa am fost intotdeauna.
Uneori sentimentul de nesiguranta imi domina starea mea obisnuita si tampita.
Incep sa simt ca totul, absolut totul pare pierdut.
Stiu,n-o sa mai fie cum a fost si ca nu o sa mai am nicodata ce am avut.
Asta e,ma obisnuiesc eu.
Nu ma pot schimba dar pot ameliora unele chestii... mi se rupe daca va pasa sau nu.
"N-o sa mai plec capul, frate", de cate ori am mai zis asta...dar mereu il plec si sper ca nimeni nu o sa ma observe.
Nu-mi deschide si mie cineva ochii..?
Ah, stai nu are cine.
Mda.. vroiam sa scriu despre viata...dar poate alta data sau nu mai scriu deloc.
Se poate si mai rau de atat, dar nu vreau sa ma gandesc; probabil nimanui nu ii pasa daca eu ma gandesc sau nu la unele chestii.
Oricum I don`t care daca imi acordati atentie sau nu.
Defapt... nu stiu daca merita sa mai scriu pe blog.. unii se mai si lauda ca l-au citit.
Ua, poate mai vrei sa te si platesc?
Iti platesc, eventual cu pumni in gura.:))
Bai, chiar imi este dor sa ma bat si sa vin acasa cu vanatai.
Hai pa,man...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu