De vorba cu el.

-..ai mustrari de constiinta? cuvintele prea mari parcurgeau sirul melodios al curiozitatii lui firesti.
-Nu, dragul meu, nu am avut niciodata.Sunt aceeasi insa acum vad lucrurile din jurul meu din alta perspectiva, cu totul si cu totul diferita.
-Ofensator, mereu ai vrut sa fii ca mine, am fost idealul tau.
-Vei fii dezamagit sa afli ca nu voi putea niciodata implinita complet...acum am alte modele, tu ai disparut de pe acea lista.
-Esti cinica.
Ma privea in ochi, dar nu avea absolut niciun efect.
-Sunt onesta, iar tu mi-ai fost o fantasma indepartata.
-De ce imi incredintezi tocmai acum aceste confesiuni tarzii?
-Din cauza ca ar trebui sa te priveasca, ai bantuit prea mult timp prin visele mele, ti-am incredintat lacrimi amare ce abea in acest moment s-au risipit.
-Frunzareste, te rog, prin trecut sa vezi ca nu a fost asa.
-Crede-ma..asta a fost principala mea activitate in acesti ani in care tu ai fost departe.Fiecare clipa petrecuta cu tine, fiecare fraza a ta a fost pastrata intr-un sertar ce acum este gol insa.Nu mai am nevoie de prezenta ta; nu ai fost in stare sa-mi starnesti interesul dupa ce te-am cunoscut intru-totul.
-Insa...
-Insa mi-ai preocupat ganduri, zile, nopti in care erai singur printre gandurile mele, da, dar a trecut... la fel cum toate trec.Frustrarea a persistat indeajuns pana sa reusesc sa relatez totul cu indiferenta.Pe tine indiferenta nu te poate atinge, nici nu te poate rani..esti imun.

A intors capul indepartandu-se de mine.Adevarul mi-a sustras inima din invelisul greu de plumb care m-a constrans atata amar de timp..