Sumbru, tacerea devine din ce in ce mai apasatoare in mintea ei.Priveste cu indiferenta, consternata, peisajul ce multora li s-ar parea cel putin sublim...trece cu vederea faptul ca lucrile ce o inconjoara capata forme obscure.Se complace din ce in ce mai mult intr-o stare ce nu ii prieste insa suporta cu greutate cilpele ce se perinda monoton.Incearca sa-si clarifice visele si ambitiile dar totul este vid, nu are idee ce vrea pe viitor si nici macar prezentul nu-i prezinta mari sperante.
Doare, doare prea tare pentru cat poate suporta, limita a fost depasita de mult si punctul a fost pus...incepe sa planga, nu mai e nimic de facut; absolut nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu