Se-ntrezaresc prin nascociri ce le ingani
Lumini latente si lacrimi...suferinte
A fost candva, spui o poveste,
Despre-o ruina antica de castel
In care-n loc de regi, regine,
Printi, printese si curteni
Erau doar suflete egale,
Niciunul nu era mai presus.
Umbre de ingeri se mirau
Caci fiecare ecou..era la fel.
Insa nimic n-a rezistat
Din simplul fapt ca:
EL a conceput omul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu