Claire

Cum ai zis, ne complicam viata.Insa daca n-ar mai avea atatea cotituri si obstacole ar disparea si momentele de fericire printre clipele amare.
Oamenii merg mai departe, n-ai ce sa le faci si lucrurile zise sunt niste ecouri ale unor ganduri abstracte.Eu incerc sa deslusesc mesajele dintre randuri si vorbe.Am zis multora ca nimeni nu-ti vrea binele tau mai presus de al sau.
De o vreme ma tot intreb daca regretele isi au rostul.Sunt prea multe intrebari in legatura cu niste persoane ce mi-au lasat urme adanci.Unele s-au cicatrizat dar altele inca persista, facandu-ma sa ma gandesc mai bine.
Ne intelegem reciproc chiar daca uneori mai pun aceeasi intrebare sacaitoare.Gresesc mult, enorm chiar dar ma straduiesc sa invat din toate lucrurile prin care am trecut.Inevitabil si oricat mi-as dori de mult nu pot sa schimb cu nimic trecutul ala sumbru ce ma priveste cu ochi negri din spate credeam ca am ingropat totul undeva sub o piatra fragila.Picaturile de ploaie si-au facut datoria, au crapat totul aducand la suprafata amintiri nefaste.Mi-e greu, chiar daca toti imi spuneti ca-mi sunteti aproape.
Mihnea, cata dreptate ai avut cand ai zis ca atunci cand ai prieteni esti cel mai singur, el se simte foarte bine acolo mai nou.De ce am impresia ca nu-l voi mai vedea niciodata?
Speranta moare ultima dar doar atunci cand crezi.