:)

''Bine-ai venit.''
''Mersi.Putem sa o luam de la capat avand incredere unul in altul?''
''Desigur, mereu am tinut la tine.Tu simti ceva?''
''Da, cand ma gandeam vreo 3-4 ore...si ma gandeam ca nu mai e nimic...''
''Intr-adevar, nu stiu daca are vre-un efect dar...te iubesc.''
''Are si eu te iubesc.''



Avand ca dovada postarile de acum ceva timp [cateva luni] imi dau seama ca fac o greseala imensa...imi zic ca nu va mai fi la fel si ca el nu minte.Argumentul palpabil ajunge dupa aproximativ 30 de secunde in cosul de gunoi.

Drumul e lung, suntem doar niste copii...poate ca tu chiar vrei sa vii...poate.

Si pana la urma imi dau seama ca nu pot sa te invinovatesc deoarece n-am stiut si nici n-am sa stiu ce ai tu in cap.Am ajuns iar la granita dintre dezamagire si speranta, sentimente? nu stiu daca sunt..poate ca e doar o dorinta ce nu se poate infaptui din diverse cauze.

Vara trecuta n-am simtit nevoia sa-ti stiu prin preajma prezenta... erai aici si credeam ca sunt in siguranta.Aberez, ce siguranta pana la urma nu ma asasina nimeni.

Oare ne vom facem planuri ce se vor spulbera?
Nu stiu, nu stiu la ce sa ma astept de la tine, revenirea m-a uimit.Am zis ca n-o sa mai plang niciodata...absolut niciodata si-am mai zis ca n-o sa-mi mai pese, dupa cum se vede sunt departe de o stare de nepasare.

Nu mai scriu nimic de acum, nu mai vad rostul.